septembrie mi-a adus furtuna in suflet... mi-a adus din nou nelinistea viselor neimplinite.
imi spun mereu... iar si iar... este timpul sa fiu fericita eu cu mine, sa fac lucrurile care imi plac.
dar reteta aceasta nu se potriveste oricui...cu fiecare grad in minus ma simt tot mai singura, cu fiecare stingere a culorilor verii simt ca ajung la capatul puterilor, ca imi sterg culoarea sperantei din inima. ca nu mai am putere sa sper, sa ma ridic...
"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.
Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare."
Emotie de toamna - Nichita Stanescu
cri cri cri toamna gri...tare's mic si necajit...
where is my love....?? cand e anotimpul iubirii... nu pot sa mai am liniste...pana nu o gasesc...
