nu stiu daca sa numesc despartire momentul in care spunem "la revedere" unui om, sau momentul in care se termina un capitol din viata noastra. pentru ca unele lucruri nu se termina niciodata...
ne despartim de o persoana pentru ca ea trebuie sa plece, dar ramane in inima noastra... ne despartim de un om pentru ca am aparut prea tarziu in viata lui... ne despartim pentru ca ne gandim ca viata are mai multe sa ne ofere si ceea ce traim e diferit de ceea ce ne-am imaginat ca ar trebui sa fie...
cat despre relatiile care se creeaza in anumite conjuncturi, cred ca rezista acelea de prietenie. pentru ca relatiile "speciale" traiesc intr-adevar, dar probabil ca exista un moment in viitor in care nu poti sa-ti inviti fosta posibila viitoare iubita la cina cu sotia ta... poate asa cum imi spunea odata cineva "ne vom intalni intr-un aeroport, tu o sa ai un baietel in brate si o sa ne uitam cu ochi tristi unul la celalalt balbaind cumva despre ce facem acolo" (nu sunt cuvintele exacte)
all the wrong people...all the right people...drumuri fara de intors si liberul arbitru...unde duc ele?
pana la urma le numim despartiri pentru ca acele relatii nu pot fi cum ne-am dorit sau nu au durat atat cat ne-am dorit... e greu sa nu regreti ceva ce s-a intamplat doar pe sfert sau nici macar atat. e greu sa accepti sa traiesti cu asta pe viitor.
si orice ar spune oricine, ca acela pe care il doresti nu e langa tine este pentru ca nu te merita sau nu are ochi sa te vada... nu-ti poate potoli gandurile si dorul...
