o prietena foarte buna de-a mea a sesizat ca folosesc des pe blog cuvantul iubire si ca e prea puternic, ca oamenii spun prea des cuvantul asta si nu in adevaratul sens...dar eu l-am folosit aici nu ca sa declar ceva cuiva...ci pentru a o descrie, asa cum o simt eu...si nu cred ca am facut-o prea fatis...
nu stiu ce este in neregula cu mine...sau poate cu barbatii din jurul meu. iubirea se amana, pentru ca...nu este locul potrivit, momentul potrivit...pentru ca are nevoie sa se mai gandeasca...pentru ca are nevoie sa fie sigur...
eu cred...o sa radeti...pana acum ceva timp nu am crezut ca barbatii chiar pot iubi. asa...intens, puternic, cum visam noi toate...dar am aflat ca ei pot. si se tem tocmai pentru ca le este greu sa intre in acest vartej frumos...pentru ca nu stiu cum o sa iasa...pentru ca vor ca momentul sa fie perfect. ma inclin...frumos...si da un moment cu adevarat deosebit trebuie sa se lase asteptat...
am o surpriza insa, am mai spus-o, nu o sa astept...o sa ma bucur de ce imi ofera viata...si poate de ce o sa imi oferi TU cel care citesti asta...sau poate nu...
"que sera sera / what will be will be..."
http://www.youtube.com/watch?v=xZbKHDPPrrc
ah si era sa uit...o sa am grija de mine si nu, nu voi mai fi trista...seara frumoasa, dimineata minunata... :)
