cu inima la vedere...

cred ca cel mai mare curaj pe care il poate avea cineva este sa recunoasca cu adevarat ceea ce simte.
cateodata spunem doar o parte din poveste si o accesorizam putin facand lucrurile sa para mai putin serioase, nu atat de grave sau ca sa nu parem ingrozitor de caraghiosi in fata prietenilor nostri.
este normal ca nimeni nu poate vedea povestea asa cum o vedem noi...sau intelege. si iar este normal ca o persoana dezgolita de secrete sa nu mai fie la fel de interesanta.

cred in acelasi timp ca putem citi dincolo de cuvinte si intelege dincolo de gesturi.
ca un singur lucru face cat o mie de cuvinte...
ca femeile simt infinit mai multe decat barbatii...
ca doar spunand ceea ce simtim si riscand sa nu fim intelesi, punandu-ne inima in palma acelui pe care il iubim avem singura sansa la iubire... singurul mod de a obtine un raspuns sau o tacere.

I need you

Nu pot sa scriu sau sa ma gandesc la altceva decat la iubire...
Stau si ma gandesc daca am avut-o vreodata sau daca am trecut pe langa ea fara sa o vad.
Eu cred ca fiecare drum si fiecare alegere ne aduce la ea. Si cred ca ne simtim vii doar langa o singura persoana, ca atunci cand lucrurile nu merg se intampla pentru un motiv...
In acest moment pot sa spun ca am avut o singura iubire...nu pot s-o numesc adevarata iubire pentru ca a fost a mea prea putin timp.

Poate ca o sa rad peste un timp de aceasta iubire, poate nu...tot ce pot sa sper este ca acel el sa fie asa cum il vad eu si iubirea sa nu fie imaginara sau ... sa apara un altul care sa imi rastoarne lumile, sa imi aprinda inima, sa-mi readuca surasul.
Pana atunci nu pot decat sa-l imbratisez in gand si sa ma rog... sa merit o iubire noua, vie, rotunda...