intr-o lume in care femeile iau fraiele relatiei pentru ca apoi sa se planga ca barbatii lor nu mai sunt ce au fost odata. in care ii vad pe barbati ca sunt doar accesorii dragute de iesit in lume, in care ele sunt cele care iau deciziile si fac primul pas intr-o relatie, dau ultimatumuri...nu pot sa nu ma abtin sa rescriu coordonatele povestii..
de ce spun toate fetele:
"o, sa ai grija ce ii spui, sa ai grija ce faci" traducere ...e prea sensibil, se va sparge...
sau ei spun: "nu ma pot implica inca, doar ce am fost ranit" (o relatie anterioara)...
iesim din razboiul iubirilor trecute si ne punem armurile pentru a nu mai fi raniti...nelasand insa nici sa apara ocazia sa fim sagetati de iubire...
si daca indraznim cat de putin sa speram, sa ne indragostim...nu facem decat jumatate de pas pentru ca asteptam sa decida soarta...(sau asteptam sa faca ea ceva) sau nici macar nu indraznim sa speram...pentru ca nu mai vedem bine din cauza prafului lasat in urma acelei femei/acelui barbat care a fost ultima/ultimul. si oricum inima noastra este prea amortita de durere sau de prea multa iubire linistita...
ceea ce ma duce la urmatoarele intrebari: este cumva Fat Frumos cel care asteapta in turn sa fie salvat? si-a construit el mecanisme de aparare impotriva Balauritelor? si daca da, stie sa le deosebeasca pe Balaurite de printese? sau se apara de oricine?
P.S. linkul cu finalul singurului basm pe care il stiu in care printul asteapta in castel si ea vine sa il salveze...
http://www.youtube.com/watch?v=EWE1cKWqmCM&feature=related
P.P.S. "You never let me in..."
N.A. Orice asemanare a personajelor din poveste cu personaje reale este pur si simplu intamplatoare.
