am crezut ca am invatat toate lectiile pe care le aveam de invatat...
am crezut ca acum stiu sa apreciez ce trebuie apreciat si ca drumul meu este cel drept...si am gresit.
la ce te gandesti in momentul in care iti apare in fata o masina la o intersectie unde un el trebuia sa opreasca...iti revezi toate momentele fericite si oamenii pe care ii iubesti? nu. vezi totul cu incetinitorul...ti se opreste inima si nu mai auzi nimic...din fericire eu stateam in spate si nu pe partea avariata a masinii in care eram, am o usoara lovitura la picior si o durere in cosul pieptului...cat de usor iti poate hotari cineva soarta. cineva care nu isi da seama la poate duce "neatentia" lui...am fost trista si nelalocul meu toata saptamana, nu mi-a venit sa cred ce mi s-a intamplat azi dimineata...
eu cred ca nimeni nu mai face nimic pentru nimeni...
este o lupta sa "traim". sa mergem in excursii frumoase si elegante si sa ne luam camasa aia frumoasa de la Zara, sa zicem, sa ne intalnim si sa ne povestim ultimele aventuri si sa radem si sa ii aratam pe ceilalti cu degetul...
me, me, me...it's all about me: eu sunt mai bun, eu sunt mai destept, eu sunt mai frumos...egoism...
daca nu as mai fi existat de azi as fi avut 2 regrete: ca nu am petrecut timp suficient cu familia mea si ca nu apartin nimanui.
va rog eu mult: EXISTATI!
