Mr Nobody

Mr Nobody este un film pe care trebuie sa il vezi de mai multe ori ca sa ii prinzi intreaga esenta.
Este un film splendid, dureros.
In esenta povestea se bazeaza pe efectul de fluture..."butterfly effect"...si anume o mica miscare a unui lucru intr-un sistem complex poate duce la o schimbare mare undeva in univers.
Alegem sa batem din aripi, sa traim, sa iubim pe cineva...sunt alegeri ireversibile ca fumul de tigara care odata iesit nu mai intra inapoi, cum spune eroul filmului, Nemo. Alegem sa traim o viata in care altii aleg pentru noi sau viata aleasa de noi?
Raspunsul e simplu si firesc, e alegerea naturala catre tot ce ne dorim.

Replici din film:
"I've talked so much with you when you weren't there it feels so strange to talk to you through you."
"I've renounced every possible life for one only with you."
"You know what they say, everything works out in the end. Even badly."

fara jumatati de masura

ne nastem cu nevoia de iubire...am mai spus asta...ne nastem cu dorinta de a ne implini prin gasirea acelui suflet pereche...
si asa tot cutreieram prin viata...mergem cand pe iarba care ne gadila talpile, cand pe vreascuri care ne inteapa...
ne oprim langa cel / cea care ne fura inima si ne simte asa cum suntem. si atunci ne oprim, gandindu-ne "oare sa fiu eu asa de norocos? da, poate ca sunt"...

iubirile amagitoare mi se par cele mai crunte, e ca si cum cineva face glume pe seama ta... iti ofera ceva sa vada daca tu mai crezi in iubire... si tu iei de buna credinta totul si cazi in cel mai adanc abis...

iau iubirea amagitoare si ma uit la ea... o rasucesc pe toate partile si o vad asa cum este: mica, meschina, falsa... da, si el s-a indragostit de ceva ce ar putea fi. dar daca totusi va gasi ceva mai frumos sau mai bun. ca doar viata e scurta si merita traita... de ce linistea asta, e ciudat sa fii cu cineva si sa te intregeasca, cand poate totusi se poate mai altfel, mai bine...

urasc iubirile injumatatite, urasc tacerile si mastile...
vreau simplu, vreau intreg. se mai poate?

femei care iubesc prea mult

nu am citit cartea lui Robin Norwood dar probabil ca in ea se explica motivele pentru care anumite persoane sunt mai mult sau mai putin dependente de iubire in general.

ne dorim sa iubim si sa fim iubiti de mici copii.
prima mea amintire despre iubire este foarte frumoasa, dar trista. aveam 6 ani, eram vecini de strada si parintii lui glumeau ca noi doi ne vom casatori si pe ei ii vom muta in pod...eu repetam asta si Codrut imi spunea ca nu e frumos sa zic asa. la 6 ani imi doream si simteam ca asta vreau si iubeam intr-un fel omul acela, probabil in joaca, asa cum stiam sa ma joc si cu papusile...Codrut a murit intr-un accident stupid la o moara de cereale... nu am mai copilarit impreuna dupa ce eu am intrat in clasa I, fiecare a avut drumul lui. dar el a fost prima iubire.

indiferent care ar fi motivele pentru care eu sunt azi atat de dependenta de iubire cred totusi ca asa am fost mereu. si ca am pus mereu pe locul I acest sentiment.
probabil pentru ca asta am simtit ca este important in viata. ca este singurul lucru indistructibil si cel mai frumos posibil.

este ciudat cum oamenii cer iubire si apoi nu stiu ce sa faca cu ea. cum atunci cand o primesc o diseca, o cerceteaza sa vada daca este intr-adevar iubire, o masoara, o cantaresc si mai ales...o pun la indoiala.

erau vremuri cand iubirea era simpla si nu-mi era teama de nimic...dar atunci cand o ai chiar langa tine dupa asa o lunga asteptare iti este atat de teama sa crezi in ea, nu mai stii ce sa faci ca sa fie tot timpul a ta si...ea poate sa dispara ca un fum...
totul este sa crezi, sa visezi si sa intelegi dincolo de cuvinte si de gesturi...si doar s-o simti.