love is stronger than pride

nu stiu sa fiu mandra in povestile mele de iubire. n-am stiut nici sa fiu mincinoasa si nu cunosc tertipurile care trebuie folosite pentru a face un om sa fie al meu... si am pierdut mereu in lupta iubirii...
imi spunea un prieten ca a ramas corijent la scoala vietii, ei bine eu am ramas corijenta la scoala iubirii.
cand eram mica faceam cadouri casete cu melodii de iubire, scriam si scrisori (chiar scriam si pt alte fete scrisori in numele lor)... :) apoi cd-uri si apoi sentimentele luau din ce in ce mai multe forme...

n-am inteles de ce barbatii se sperie de iubire si ma incapatanez sa nu inteleg.

imi intind ca un covor inaintea lor sentimentele mele si-i las...vor calca pe el, vor face stanga imprejur, vor strange covorul la piept... nu stiu, dar este singurul lucru pe care stiu sa il fac si ultimul...

http://www.youtube.com/watch?v=9Ni_GHdc-HU

"I won't pretend that I intend to stop living
I won't pretend I'm good at forgiving
But I can't hate you
Although i have tried

I still really really love you
Love is stronger than pride
I still really really love you"

departe esti tu...

exhaling...

filmul "Waiting to exhale" este printre primele pe care le-am vazut cu prietena mea draga Claudia :)
si imi tot veneau in cap ieri si azi versurile "when you got friends to wish you well / it comes a point when you exhale".
tare mult as vrea sa revad acest film...iar Whitney e speciala...

the ones that love you and the ones that don't, the ones that stay and the ones that go...

o femeie care a iubit un barbat plus acelasi barbat care nu a iubit-o este egal cu un mare zero...

recunosc barbatii care ma iubesc sau tin la mine pentru ca ei reusesc sa faca inca parte din inima mea pentru ca inca mai tin la mine si sunt si eu parte din inima lor...

un barbat care ma iubeste nu m-ar lasa singura de Revelion, si nici nu mi-ar lasa seri pline de singuratate...
un barbat care vrea sa fie parte din viata mea devine fara ca eu sa vreau...

am simtit oamenii care tin la mine, le simt gandurile, le vad ochii tristi cand pleaca de langa mine, le simt privirea atunci cand plec si-mi urmaresc mersul...sunt cu mine, fara sa vreau, fara sa stiu...

e mult prea trist sa tin toata aceasta iubire in mine...e si mai trist sa vreau sa o daruiesc celui care nu merita...

frica de singuratate

m-am intrebat de ce si de unde provine agatarea aceasta de unii oameni, de atasamentul lor. de ce ne e frica de neiubire? si raspunsul este simplu, nu ne place sa fim singuri.

ne tesem vise si povesti frumoase langa oameni care poate nici macar nu ne vad asa cum suntem. doar pentru ca la un moment dat i-am vazut speciali pe acei oameni.

nu cred ca unii oameni pot fi opriti din drumul lor pentru a ramane langa noi, eu cred ca daca ei simt ceva asemanator cu ceea ce simtim noi ei raman. fara artificii, fara momente sau decoruri deosebite. dragostea este simpla si nu are ascunzisuri, trebuie doar ca cei doi sa aibe aceeasi nevoie de iubire... pentru ca frica de singuratate e mereu prezenta.

insa atunci cand simtim iubire in inima noastra nu suntem niciodata singuri. suntem inconjurati de cei care ne iubesc. tot ce trebuie sa facem este sa fim noi insine si atat!

dragostea va apare si ea...

in asteptarea iubirii

ce este la capatul asteptarii? acolo unde unde el nu mai vine? sau acolo unde a venit si a disparut...?

unii spun ca cei care te iubesc raman langa tine. asa sa fie?
nu pot sa aleg pe altcineva, nu pot sa croiesc din prietenie iubire, pur si simplu nu pot.
pentru mine iubirea este magica, este nemaiintalnita, este cea care ma face sa respir.

nu stiu cum, nu stiu unde, nu stiu cat...poate ca nici n-ar mai trebui sa astept pentru ca sigur va veni...
unde esti ingeras, de ce nu ma vezi, de ce nu ma auzi...?