Nu pot sa scriu sau sa ma gandesc la altceva decat la iubire...
Stau si ma gandesc daca am avut-o vreodata sau daca am trecut pe langa ea fara sa o vad.
Eu cred ca fiecare drum si fiecare alegere ne aduce la ea. Si cred ca ne simtim vii doar langa o singura persoana, ca atunci cand lucrurile nu merg se intampla pentru un motiv...
In acest moment pot sa spun ca am avut o singura iubire...nu pot s-o numesc adevarata iubire pentru ca a fost a mea prea putin timp.
Poate ca o sa rad peste un timp de aceasta iubire, poate nu...tot ce pot sa sper este ca acel el sa fie asa cum il vad eu si iubirea sa nu fie imaginara sau ... sa apara un altul care sa imi rastoarne lumile, sa imi aprinda inima, sa-mi readuca surasul.
Pana atunci nu pot decat sa-l imbratisez in gand si sa ma rog... sa merit o iubire noua, vie, rotunda...
duminică, 14 noiembrie 2010
duminică, 1 august 2010
prea "frumoasa", prea "desteapta", prea singura...
esti prea pretentioasa, de asta esti singura...
esti frumoasa si desteapta, ai putea avea pe oricine...
...zise lumea care vede cu ochii ei lumea mea...
cu ce ajuta frumusetea, sau inteligenta, sau bogatia in a iti gasi perechea? te vede el mai bine? sunt mai simple lucrurile atunci cand il intalnesti?
eu cred ca tine numai si numai de noroc.
si vorba lui Kylie, ar trebui sa fiu norocoasa in dragoste...si totusi nu sunt.
sunt dispusa sa renunt la aproape orice ca sa intalnesc iubirea, la un singur lucru nu voi renunta, la miracolele pe care trebuie sa le resimt cand il intalnesc pe el...la lumile care iau noi nuante cand ma gandesc la el...la universul intreg pe care mi-l va darui cu o singura privire, cu un singur gest, cu o singura sarutare...pentru ca ce rost are o viata linistita cu o iubire asezata linistit...ar fi ca o simpla frumusete a cuiva a carei privire e trista, gandindu-se ca are o iubire asezata, dar oare cea adevarata??
esti frumoasa si desteapta, ai putea avea pe oricine...
...zise lumea care vede cu ochii ei lumea mea...
cu ce ajuta frumusetea, sau inteligenta, sau bogatia in a iti gasi perechea? te vede el mai bine? sunt mai simple lucrurile atunci cand il intalnesti?
eu cred ca tine numai si numai de noroc.
si vorba lui Kylie, ar trebui sa fiu norocoasa in dragoste...si totusi nu sunt.
sunt dispusa sa renunt la aproape orice ca sa intalnesc iubirea, la un singur lucru nu voi renunta, la miracolele pe care trebuie sa le resimt cand il intalnesc pe el...la lumile care iau noi nuante cand ma gandesc la el...la universul intreg pe care mi-l va darui cu o singura privire, cu un singur gest, cu o singura sarutare...pentru ca ce rost are o viata linistita cu o iubire asezata linistit...ar fi ca o simpla frumusete a cuiva a carei privire e trista, gandindu-se ca are o iubire asezata, dar oare cea adevarata??
joi, 8 iulie 2010
furtunile sufletului meu
cand am parasit sau am fost parasita fost fie un ger crancen, fie o ploaie nesfarsita...
vorba cantecului..." si ploua, ploua, ploua peste inima mea..."
soarele a zambit strengar cateva saptamani acum mult timp dandu-mi franturi de povesti de dragoste care nici macar nu erau ale mele.
astept finalul ploii ca sa pot zambi iar cu zambet de iubire, ca sa poata veni iar la mine si sa ma stranga in brate si sa stiu ca toate furtunile s-au terminat, ca va fi mereu soare pentru noi...
vorba cantecului..." si ploua, ploua, ploua peste inima mea..."
soarele a zambit strengar cateva saptamani acum mult timp dandu-mi franturi de povesti de dragoste care nici macar nu erau ale mele.
astept finalul ploii ca sa pot zambi iar cu zambet de iubire, ca sa poata veni iar la mine si sa ma stranga in brate si sa stiu ca toate furtunile s-au terminat, ca va fi mereu soare pentru noi...
duminică, 4 iulie 2010
my dreams...
vorbeam aseara despre semnele sub care ne nastem: apa, aer, pamant, foc... si cum sa ne decoram camera in functie de ele.
a rezultat ca eu voi pune norisori in camera mea... :) si anume roz.
cred ca visele noastre sunt cel mai de pret lucru la care nu trebuie sa renuntam...
cred ca noi, si felul nostru de a fi cand eram mici nu ar trebui sa se schimbe sub niciun pretext.
crestem oare pe masura ce inaintam in varsta? sau adunam temeri, griji care ne indeparteaza de la visele noastre initiale? uitam cine suntem pe masura ce ne "maturizam"? eu zic ca da. si ca ar trebui sa revenim la inocenta, la credinta, la iubire...la lucrurile simple. la simturile noastre care nu dau gres niciodata si sa uitam de ratiunea impusa de altii. sa pastram doar regulile care nu pot fi schimbate sub absolut nicio forma.
si sa nu lasam pe nimeni sa ne fure visele si zambetul. si sa plutim pe un norisor roz, de ce nu? cine ne impiedica? :)
a rezultat ca eu voi pune norisori in camera mea... :) si anume roz.
cred ca visele noastre sunt cel mai de pret lucru la care nu trebuie sa renuntam...
cred ca noi, si felul nostru de a fi cand eram mici nu ar trebui sa se schimbe sub niciun pretext.
crestem oare pe masura ce inaintam in varsta? sau adunam temeri, griji care ne indeparteaza de la visele noastre initiale? uitam cine suntem pe masura ce ne "maturizam"? eu zic ca da. si ca ar trebui sa revenim la inocenta, la credinta, la iubire...la lucrurile simple. la simturile noastre care nu dau gres niciodata si sa uitam de ratiunea impusa de altii. sa pastram doar regulile care nu pot fi schimbate sub absolut nicio forma.
si sa nu lasam pe nimeni sa ne fure visele si zambetul. si sa plutim pe un norisor roz, de ce nu? cine ne impiedica? :)
vineri, 4 iunie 2010
ce doare mai tare?...
"ce mult as vrea sa fiu in locul tau" mi-a spus azi o prietena careia probabil i se pare mai trista singuratatea in 2. "ce bine ca aveti macar cu cine sa va certati" am spus eu...gandindu-ma la serile in care nu am cu cine sa vorbesc.
in aparenta vietile noastre sunt frumoase vazute din exterior. avem haine dragute, zambim frumos, stim sa purtam o discutie ok si avem o aparenta foarte buna... o aparenta... oare cum ar fi ca hainele noastre sa se metamorfozeze conform sentimentelor noastre? daca oricat de mult ne-am stradui sa fim ok, sa avem aparente de cersetori ai iubirii...si lumea sa ne ocoleasca...
imi amintesc ca sunt singura atunci cand vine seara, imi amintesc ca sunt neiubita atunci cand imi verific la nesfarsit mesajele de mail pe mobil, imi amintesc ca nu am tresariri de indragostita atunci cand plec de acasa ca sa scap de singuratate si dau de singuratatea inimii mele care ma doare constant.
am citit undeva ca izolarea este cea mai trista pedeapsa, de asta detinutii sunt izolati si nu neaparat privati de alte lucruri... oare sunt si eu un prizonier, si daca da, voit sau nu?
sunt o actrita destul de buna daca zambetul meu inca mai are culoare de zambet...daca pasii mei inca mai au ritmuri vesele...daca oamenii ma simt linistita cand in inima mea sunt furtuni. dar niciun compliment si nicio recompensa datorate acestor aparente nu mi-ar aduce bucuria unui singur mesaj, a unui singur zambet, a unui simplu sarut...
si atunci ma bucur ca hainele mele nu stiu sa se metamorfozeze. pentru ca atunci toata lumea m-ar ocoli...
in aparenta vietile noastre sunt frumoase vazute din exterior. avem haine dragute, zambim frumos, stim sa purtam o discutie ok si avem o aparenta foarte buna... o aparenta... oare cum ar fi ca hainele noastre sa se metamorfozeze conform sentimentelor noastre? daca oricat de mult ne-am stradui sa fim ok, sa avem aparente de cersetori ai iubirii...si lumea sa ne ocoleasca...
imi amintesc ca sunt singura atunci cand vine seara, imi amintesc ca sunt neiubita atunci cand imi verific la nesfarsit mesajele de mail pe mobil, imi amintesc ca nu am tresariri de indragostita atunci cand plec de acasa ca sa scap de singuratate si dau de singuratatea inimii mele care ma doare constant.
am citit undeva ca izolarea este cea mai trista pedeapsa, de asta detinutii sunt izolati si nu neaparat privati de alte lucruri... oare sunt si eu un prizonier, si daca da, voit sau nu?
sunt o actrita destul de buna daca zambetul meu inca mai are culoare de zambet...daca pasii mei inca mai au ritmuri vesele...daca oamenii ma simt linistita cand in inima mea sunt furtuni. dar niciun compliment si nicio recompensa datorate acestor aparente nu mi-ar aduce bucuria unui singur mesaj, a unui singur zambet, a unui simplu sarut...
si atunci ma bucur ca hainele mele nu stiu sa se metamorfozeze. pentru ca atunci toata lumea m-ar ocoli...
luni, 22 martie 2010
un film despre iubire...
Wicker Park este unul din filmele mele preferate.
E un film despre iubire, acea iubire care nu se pierde, in ciuda a ceea ce fac cei din jur.
In ciuda egoismului, rautatii...
Pentru ca sufletele pereche se intalnesc in ciuda a tot si a toate...
"Tell me your secrets
And ask me your questions
Oh, let's go back to the start
Running in circles
Coming up tails
Heads on the science apart
Nobody said it was easy
It's such a shame for us to part
Nobody said it was easy
No one ever said it would be this hard"
Coldplay - The scientist
E un film despre iubire, acea iubire care nu se pierde, in ciuda a ceea ce fac cei din jur.
In ciuda egoismului, rautatii...
Pentru ca sufletele pereche se intalnesc in ciuda a tot si a toate...
"Tell me your secrets
And ask me your questions
Oh, let's go back to the start
Running in circles
Coming up tails
Heads on the science apart
Nobody said it was easy
It's such a shame for us to part
Nobody said it was easy
No one ever said it would be this hard"
Coldplay - The scientist
Abonați-vă la:
Postări (Atom)