you are not alone

Man in the mirror

"love lives forever"

aveam bilete la film pentru maine. dar telefonul meu a sunat in seara asta si am primit o invitatie gratuita la This is it.

am plecat de acasa cu fericirea intalnirii unui om iubit, ca atunci cand ieseam cu iubitul meu sau ma intalneam cu prieteni speciali. abia asteptam momentul...

si momentul a venit. eram imbracata cu tricoul meu imprimat cu poza lui Michael, simteam cum o caldura plina de emotie ma invadeaza si inima imi vibreaza in ritmuri necunoscute...

simteam cum sunt privita intrebator...nu stiu de ce, probabil vibratiile aveau vreo legatura...

si incepe "This is it"...jur ca toate fosnetele de cartoane de popcorn si zgomotul din sala a incetat ca prin farmec. in primele minute nici nu cred ca am respirat.

filmul nu a fost senzational. Michael facea repetitii si nu show...primele minute insa sunt minunate. sunt pline de viata, de magie, de acea atmosfera aparte pe care numai Michael o poate crea.
fiecare melodie are zeci de vibratii separate care o compun...sunt atat de complexe incat mi-am dat seama ca nimeni niciodata nu il va egala. ca muzica lui este cea mai minunata muzica pe care ascultat-o vreodata.

Michael m-a facut sa ma gandesc la un singur lucru. ca fiecare moment inseamna daruire din partea noastra. ca ne-am nascut ca sa cream si sa ii iubim pe cei din jur. si mi-am dat seama de tot timpul irosit, de toata frustrarea fara rost, de toti oamenii respinsi si neiubiti...

"love lives forever" sunt cuvintele de la finalul filmului.

"I love you too"

ma duc sa il vad pe Michael.
merg sa il tin de mana cand ultimele lumini se vor stinge...cand "asta va fi tot".
ultima creatie, ultimele cuvinte ale lui...

aproape...o poezie de iubire

ai venit la mine aproape cand nu te mai asteptam...
aproape ca mi-ai spus ca m-ai dorit...
aproape ca mi-ai spus ca ma iubesti...
ai ajuns aproape de mine si...te-ai oprit.

doua jumatati de luna vazute de doua jumatati de inima separate fac oare o luna intreaga si o inima intreaga...?

doua perechi de ochi umbrite de aceeasi tristete si de aceeasi teama se pot oglindi si straluci din nou atunci cand se intalnesc...?

you're so far and yet so close...
we dream the same dream...then why do I wake up alone?

punct si...de la capat

vreau sa rescriu povestea.
povestea cu el si ea.

incepe asa:
A fost odata ca niciodata o fata care visa la iubire. Printii din viata ei fusesera toti niste egoisti care nu au iubit-o cu adevarat (dupa cum se si vede, fata noastra ramanand singura...)
Nu mai ramasese decat un singur lucru de facut. Sa doarma un somn lung pana ce adevaratul print va veni sa o trezeasca cu un sarut.
Zis si facut...trecura zile, saptamani, trecu un an...timp in care nimic nu se intampla...singurele fiinte care au avut succes au fost zanele padurii care i-au deschis usor pleoapele soptindu-i: "Printul tau a pierdut drumul catre tine. Ajuta-l."

I have my eyes wide open.